de Alexandra Nadane, Directorul Centrelor ROUA

O firmă internațională de recrutare a colectat mai multe statistici despre burnout-ul în serviciile sociale. Primele două statistici arată cam așa: peste 75% din cei care lucrează în serviciile sociale trec prin burnout pe parcursul carierei lor. 45% dintre asistenții sociali experimentează săptămânal stări de epuizare emoțională1.

Acestea sunt doar două din cele peste douăzeci de statistici care arată provocările cu care se confruntă asistenții sociali, terapeuții și toți cei care lucrează în servicii sociale de sprijin. Sunt date globale, extrem de îngrijorătoare, despre care se vorbește puțin în România.

Ca lider de ONG, cu o experiență de aproape 15 ani în lucrul cu persoane defavorizate, am experiența și expertiza de a avea o opinie informată. Deci, este timpul să auzi direct de la mine: munca în servicii sociale e mult mai grea decât se vede pe rețele de socializare, iar lucrurile tind să fie de două ori mai complicate atunci când viețile altor oameni depind de intervenția și acțiunile tale.

Îmi amintesc o situație întâmplată în urmă cu câteva luni, în care o bunică plângea la telefon sfâșiată de durere după ce primise o fotografie de la un traficant, în care nepoata ei era plină de vânătăi. Sau situația dramatică a unei femei care îmi scria în urmă cu câteva zile că a născut prematur la 4 luni în toaleta unui spital și nimeni nu a întrebat-o dacă are nevoie de sprijin psihologic. Iar dacă ești și în rol de management, pe listele tale de to-do-uri se adaugă o mulțime de provocări legate de deciziile de intervenție, echipă, găsirea fondurilor necesare și timp în care e nevoie să găsești soluții la probleme cu impact major asupra vieții celor pe care încerci să-i sprijini.

Nu e ieșit din comun să te trezești la ora 2 noaptea și să te gândești cum o vei ajuta pe femeia aflată la câteva sute de kilometri distanță într-o relație de dependență emoțională cu tatăl copilului, care ar face orice să obțină un avort; sau cu ce plătești facturile centrului pe care îl coordonezi, astfel încât acesta să poată ajuta în fiecare an sute de femei, cât mai mult timp de acum înainte. Pentru că, da, surpriză, serviciile sociale costă bani. Salariile și taxele trebuie plătite. Ajutoarele către cei care depind de tine trebuie să vină constant. Lumea crede că suntem finanțați de asociații internaționale, că fondurile nu sunt o problemă și că tot ce avem de făcut e să mai postăm din când în când pe Social Media…Nimic mai eronat. Fiecare lună este o luptă contra-cronometru, pentru femeile cu care lucrăm, dar și pentru echipa care e formată din specialiști, experți, lideri cu experiență, oameni la început de drum, dar mai ales OAMENI cu familii, cu vieți normale, cu facturi de plătit, cu copii de dus la școală. Și cînd nu îți poți plăti factura de curent la timp, dorința de a contribui la o lume mai bună trece pe locul doi…

Iar într-o zi se rupe filmul și nu știi ce te-a lovit. Te trezești într-o dimineață și corpul tău nu te mai ascultă. Ajungi la medic sau poate direct la spital și doctorii caută posibile cauze. Navighează printre posibile diagnostice, dar cauza profundă e una singură: epuizare fizică și emoțională sau BURNOUT.

Mulți dintre cei care au studiat acest fenomen zic că durează tot atât timp să ieși din burnout cât ți-a luat să ajungi acolo. De obicei perioada de după cădere e complicată: ceață a minții (brainfog), incapacitate de concentrare, lipsa puterii de a lucra, pierderea speranței și a echilibrului, oboseală care nu se mai termină, incertitudini despre când vei putea să te întorci la activitatea obișnuită și în ce măsură.

În foarte multe situații, oamenii trec prin episoade succesive de burnout și pare că nu au învățat nimic din asta. De ce oare? Hai să vedem contextele și cauzele reale care te duc la burnout și cum poți ieși eficient din el.

Unul dintre cele mai des întâlnite clișee în serviciile sociale este celebra „distanță profesională” sau ideea de a nu te implica sufletește în situațiile dramatice pe care le au oamenii cu care interacționezi. Din punctul meu de vedere, aceasta poate fi „rețeta eșecului” în construirea unei relații reale cu omul pe care încerci să-l sprijini. Cred că un grad de implicare emoțională este absolut necesar; fără implicare nu poți fi eficient, pentru că persoana pe care dorești să o ajuți simte că nu relaționezi personal cu ea; fără implicare bifezi într-o căsuță și mergi mai departe, fără a te asigura că rolul tău a fost optim utilizat.

În același timp, sau din contră, cine vrea să salveze pe cineva de la înec trebuie să aibă grijă să nu se înece și el.

Echilibrul este cheia.

În mediul științific se vorbește despre „compassion fatigue”: oboseala provocată de compasiune în viețile tuturor celor care lucrează cu oameni aflați în suferință.

Conform Asociației Medicale Canadiene, principalele simptome ale „oboselii provocate de compasiune” sunt2:

• sentimente de neajutorare și neputință în fața suferinței celuilalt;
• sentimentul de copleșire și de epuizare din cauza solicitărilor profesionale;
• sentimente reduse de empatie și sensibilitate;
• senzație de detașare, amorțeală și deconectare emoțională;
• dificultăți de concentrare și de luare a deciziilor;
• dificultăți în a dormi și tulburări de somn, cum ar fi coșmarurile;
• neglijarea propriei îngrijiri de sine;
• autoizolare.

Există trei situații care te fac mai predispus la burnout decât alții și asta e o informație pe care am auzit-o, în premieră, la o prezentare în cadrul unei conferințe din SUA, susținută de Leona Bicknese:

1. O experiență personală traumatică: avort regretat, sarcină pierdută, abuz sau orice altă situație dramatică pe care nu ai procesat-o cu sprijin terapeutic sau spiritual. Ea devine un trigger când lucrezi cu persoane în situații similare.

2. O chemare, o vocație clară pe care simți că o ai într-o anumită direcție, căreia îi răspunzi fără rezerve, implicându-te total, necondiționat și construind ceva sistematic în direcția aceea. Te transformi într-un workaholic.

3. Situația în care ești foarte pasionat de ceva, ai un talent în direcția în care lucrezi și îți place mult ce faci. Aici cea mai mare provocare este să știi când să te oprești și să iei pauze.

Pe de o parte, toate aceste trei aspecte te pot ajuta enorm să înțelegi și să construiești contexte de sprijin pentru ceilalți, pentru că îi înțelegi și îți pasă real de ei; dar e o limită foarte fină pe care, dacă o depășești, poți ajunge într-o situație primejdioasă.

Câteva atitudini lăuntrice care contribuie mult la burnout, din experiențele personale:
• mândria – părerea că ești singurul în măsură să gestioneze lucrurile, că totul stă doar în puterea ta; (oare chiar suntem indispensabili?)

• gândurile false despre tine, despre ceilalți, despre munca ta;

• lipsa de cunoaștere de sine și de acceptare a limitelor personale;

• dorințe și obiective nesănătoase.

Tot din experiența personală, am găsit și cîteva remedii, care te ajută mult să previi sau să ieși mai ușor din burnout.

La mine au funcționat și le împărtășesc cu voi, aici:

• smerenia – conștiința că ești parte din ceva mai mare, dintr-o lucrare a lui Dumnezeu și că ești chemat să colaborezi în dezvoltarea binelui cu cei din jurul tău;

• rugăciunea, practica religioasă, pentru cei care trec prin situații dramatice. Unul dintre sfaturile care m-au ajutat enorm în gestionarea relațiilor cu femei însărcinate și mame aflate în situații de criză de sarcină sau în alte situații critice a fost ca, pe lângă a face practic ce ține de mine să le sprijin, să mă rog pentru ele;

• să faci diferența între obiective și dorințe, între ce ține 100% de acțiunile tale și ceea ce ți-ar plăcea să fie bine, să se schimbe, să se rezolve, dar nu ține de tine; aici e foarte important să accepți că putem controla doar „controlabilele” 😊; vezi primul punct, despre smerenie;

• pauze dese și riguros stabilite : 30 de minute de plimbare pe zi, o jumătate de zi liberă în mijlocul săptămânii, în care să te gândești la lucruri de strategie, o ieșire la masă cu cineva pe săptămână, o ieșire pe lună în afara orașului; asumarea unui program care să le includă pe cele de mai sus și care să fie comunicate asumat celor cu care lucrezi și interacționezi. De exemplu, noi, la centrele ROUA, NU ținem întâlniri vinerea.

• închiderea ecranelor după 22:00. Pentru mine a fost cea mai bună soluție în gestionarea dificultăților legate de somn. Când nu poți dormi apare tendința de a folosi ecranele, iar lumina lor blochează producția de melatonină a organismului, ceea ce acutizează problemele de somn. Ajută mai mult să citești o carte, să-ți scrii gândurile pe hârtie sau să te rogi pentru ceea ce te îngrijorează.

Toate cele de mai sus trebuie citite cu puțină sare, adică vin din experiența mea personală de lucru intens, de studiu intens și de colabore intensă cu oamenii. Totul, foarte intens. 😊

Fiecare avem drumul nostru și învățăturile pe care le luăm de acolo, dar mi-ar fi prins foarte bine ca cineva să mi le împărtășească pe cele de mai sus, acum 10 ani.

Tu ce experiențe ai legat de burnout și ce soluții ți-au fost de ajutor?

1 Social Work Burnout Statistics: Latest Data & Summary https://wifitalents.com/statistic/social-work-burnout/

2 Canadian Medical Associaton, Compassion fatigue: Signs, symptoms, and how to cope https://www.cma.ca/physician-wellness-hub/content/compassion-fatigue-signs-symptoms-and-how-cope

Leave A Comment