Nașterea unui copil este o minune, o bucurie. Este un suflet, pe care părinții au avut onoarea de a-l aduce pe lume. Această experiență vine cu schimbări în viața femeii și implicit în viața de familie.

Pentru femei, nașterea este o experiență de vârf, un act radical de curaj, este o treaptă de maturizare, o lărgire de bandă emoțională, care vine cu emoție pozitivă, dar și intens negativă (anxietate, durere, frică, sentiment de neputință, confuzie).

Ce se întâmplă după naștere?

Apar modificări pe toate palierele neurologice: de la nivel mental; comportamental; noi valori și abilități deprinse; schimbări de identitate (femeia devine mamă), până la mediu (cum va arăta casa pentru noul membru al familiei).

Ce așteptări și nevoi are o proaspătă mămică?

• mama are dreptul dar și obligația să aibă grijă de ea, să fie fericită, să nu se pună în pericol, să acorde atenție nivelului de oboseală. De ea depinde starea bebelușului. Acesta este legat emoțional și psihologic de mama lui;
• are dreptul să descopere de una singură experiența de mămică, fără să îl excludă pe tatăl copilului;
• are nevoie să se simtă ocrotită și înțeleasă;
• are nevoie de liniște și echilibru;
• are nevoie de organizare;
• are nevoie de comunicare: abilitatea de a-și exprima nevoile față de cei din jurul ei;
• are nevoie de un tată activ și implicat, un soț afectuos și înțelegător. Afecțiunea partenerului va echilibra situația, o va echilibra și pe mamă, mai ales în momentele ei de vulnerabilitate (când este foarte emotivă sau cu nervii la pământ).

Cum iese o femeie din situația în care se simte neînțeleasă?

• explicând nevoile și schimbările prin care trece, din punct de vedere fiziologic și emoțional;
• recunoscând că îi este teamă de noua etapă pe care o experimentează (dacă va fi sau nu o mamă bună; dacă va fi sau nu sprijinită de soț/partener);
• implicând pe tatăl copilului în timpul sarcinii, în nașterea, creșterea și educarea acestuia. Tatăl o poate însoți pe mamă la controalele periodice, poate schimba scutece și poate hrăni copilul. E important ca mama să-l lase să își creeze o legătură cu bebelușul; Iubirea de tată este diferită, este ceva ultraspecial, de aceea nu poate fi înlocuită și suplinită, are rolul ei bine definit în dezvoltarea armonioasă a copilului.

Dacă nevoile și așteptările mamei nu sunt îndeplinite, fie pentru că nu reușește să le comunice celor din jur, fie pentru că se încăpățânează să îndeplinească singură toate sarcinile casnice, aceasta poate claca. Și, dintr-o experiență frumoasă, ajunge să asocieze maternitatea și perioada de după naștere cu durerea psihologică, acumulează frustrări și se simte nesprijinită de cei din jur.

Acest lucru se traduce ușor prin depresie postnatală.

În depresie mintea nu mai produce lucruri viabile și folositoare proaspetei mămici și familiei. Depresia post-natală poate fi identificată prin schimbările vizibile ale mamei: nepăsare, frustrare, lipsa îngrijirii personale, simte că este depășită de situație.

Există mame care nu vor experimenta niciodată depresia. Pentru ele maternitatea este cea mai înaltă experiență din viața lor, copii fiind parte din identitatea acestora. Acestor mame maternitatea le aduce o bucurie absolută. Însă există și mame care vor avea o experiență diferită. Cele care au avut dintotdeauna o rutină și o vor schimba o dată cu nașterea copilului.

În cazul în care femeia însărcinată rămâne fără sprijinul tatălui copilului, care refuză să se implice și să își recunoască îndatoririle de părinte, acesta ar trebui să găsească puterea să aducă pe lume copilul și să îl crească sau să găsească o familie căreia să îl dea spre adopție.

A fi părinte este o aventură. Pot apărea probleme: alăptatul nocturn, colici, viroze, febră, bolile copilăriei, nopți nedormite, însă este sănătos să ne obligăm creierul să trateze lucrurile cu calm, echilibru și curiozitate, la modul „Hai să vedem ce se întâmplă!” .