Cunoașteți părinți cărora li s-a spus „Copilul dumneavoastră nu e viabil, nu are nici o șansă. Trebuie să faceți avort”? Sau poate că ați primit chiar dumneavoastră replica absurdă: „Liniștiți-vă. Sunteți tineri. O să mai nașteți și alți copii”. Lipsa de empatie față de părinții care primesc în mod neașteptat vestea că este posibil să nască un copil cu o afecțiune are o sursă clară: lipsa de respect și de prețuire pentru viața umană.

Ce se întâmplă, de fapt? Dacă viața unui copil nenăscut nu contează, instituțiile medicale nu vor fi preocupate să dezvolte servicii medicale pentru cei născuți prematur, iar medicii nu se vor zbate să facă tot ce le stă în putință să-i salveze. Gândirea conform căreia un copil merită să ajungă la coșul de produse biologice doar pentru că e mic și vulnerabil și pentru că alții au puterea să o facă își are originea în cele mai întunecoase ideologii din istorie: lupta de clasă și eugenia. Din fericire, această situație e pe cale să se schimbe, datorită mărturiilor părinților și copiilor și prin dezvoltarea serviciilor de sprijin.

Mai jos puteți citi mărturia unor părinți care s-au luptat în mod incredibil pentru viața fetiței lor născută la 22 de săptămâni. Erau total nepregătiți pentru această situație. Au trecut prin momente dureroase, dar au mers înainte cu eroism. Până acum Lyric a depășit toate momentele dificile. Părinții ei spun că „atunci când medicii sunt sceptici – speranța, credința, determinarea și dragostea pot fi mai puternice”.

O fetiță născută pe 15 iulie, cu patru luni înainte termen, se recuperează și este în stare de sănătate stabilă în condițiile în care sora ei geamănă nu a supraviețuit. Surorile s-au născut la doar 22 de săptămâni și două zile și li s-au dat doar 10% șanse de supraviețuire.

Lura Lauer și Ricky Garcia au fost surprinși când au aflat că vor avea gemeni, iar sarcina nu a fost una tocmai ușoară. Lura a avut stări de greață în fiecare dimineață din primul și al doilea trimestru de sarcină. A început să simtă contracții la aproximativ 20 de săptămâni. La început, medicii au crezut că sunt contracții Braxton Hicks (travaliu fals).

La un moment dat, contracțiile au început să fie mai puternice și cuplul a mers la spital. În acel moment, Lura era deja dilatată trei centimetri. Ea povestește ce s-a întâmplat:

„Mi-au dat medicamente pentru a opri contracțiile și apoi doctorul neonatolog a venit să vorbească cu noi. Ne-a spus că în spitalul în care ne aflam nu există posibilitatea de recuperare dacă dădeam naștere unui copil la mai puțin de 24 săptămâni de sarcină. Medicul a spus că, dacă voi naște în acea zi, va trebui să-mi iau rămas bun de la fetele mele, pentru că nu sunt capabile să supraviețuiască la vârsta respectivă. A spus că nu au capacitatea de a îngriji copiii atât de mici. Mi s-a părut că trăiesc un coșmar.”

Cei doi părinți au decis să se transfere la Centrul Medical Presbiterian Novant Health din Charlotte, Carolina de Nord, care era mai bine echipat pentru a le veni în ajutor copiilor născuți prematur.

Lyric s-a născut prima. După trei minute s-a născut și Cali. Amândouă plângeau și respirau. Au fost duse de urgență la Unitatea de Terapie Intensivă Neonatală. Cali cântărea jumătate de kilogram și 3 grame, iar Lyric cântărea jumătate de kilogram și 60 grame. Lura a spus emoționată:

„Totul părea atât de ireal în acel moment, încât nu-mi venea să cred că am născut și că fetele mele veniseră deja pe lume. Ele au fost puse împreună la Unitatea de Terapie Intensivă Neonatală. Am reușit să le vedem. Știam că sunt într-o stare critică, fiindcă erau atât de mici și gingașe, dar nu ne așteptam la ce e mai rău.”

Două zile mai târziu, Cali a suferit o hemoragie cerebrală severă și a început să scadă în greutate. A murit la scurt timp după aceea. Lyric a fost supusă unei intervenții chirurgicale, pentru că avea un intestin perforat și a suferit un pneumotorax – un buzunar de aer în plămâni.

Până acum, Lyric a trecut peste toate încercările!

„Este exact cum a spus doctorul: «Ne uimește în fiecare zi, ea este cu adevărat o minune»”, spune Lura.

Lura a spus că este „absurd” faptul că multe spitale nu au grijă de copiii născuți înainte de 24 de săptămâni, deoarece nu îi consideră viabili. De fapt, bebelușii născuți chiar de 21 de săptămâni sunt capabili să supraviețuiască. Din fericire, numărul spitalelor dispuse să aibă grijă de aceștia și să le ofere o șansă este în creștere.

„Cred că Lyric este un exemplu care arată că – chiar și atunci când medicii sunt sceptici – speranța, credința, determinarea și dragostea pot fi atât de puternice… Cred că asta ne menține fiica în viață.”

Mame din întreaga lume au luat legătura cu Lura prin intermediul rețelelor de socializare pentru a-și împărtăși propriile povești despre nașterea prematură a copiilor lor. Acum mămica simte că făcând cunoscută povestea lui Lyric va ajuta alte familii care trec prin situații similare:

„Știu că sunt atât de multe femei care trec prin același lucru și mi se frânge inima pentru ele, deoarece uneori e greu de suportat, te doare inima și simți că se rupe în bucăți. Dar am credință, cred într-un scop mai înalt, care depășește durerea mea. […] Scopul meu este acela de a arăta cum se pot întâmpla minuni, pentru că Lyric este o minune și este menită să ofere speranță și dragoste într-un moment foarte dificil. Ea este un licăr de speranță în vremurile fără speranță.”

Astfel de cazuri sunt foarte importante pentru a încredința pe părinți și pe doctori că trebuie încercat tot ce se poate pentru supraviețuirea copiilor născuți prematur.

Lipsa acordării asistenței medicale necesare supraviețuirii sub 24 de săptămâni nu este legată atât de mult de problema dotărilor tehnice, cât de faptul că sub 24 de săptămâni copiii sunt considerați neviabili, un termen care, la rândul lui nu este atât de mult legat de dezvoltarea biologică pe cât este de folosit în susținerea avortului până la 24 de săptămâni, pe criteriul că până atunci copiii sunt „neviabili”.

Din fericire inițiative particulare și instituționale fac să crească din ce în ce mai mult cantitatea de date care arată că se poate supraviețui și sub 24 de săptămâni și că părinții și spitalele car fac eforturi au rezultate – copiii supraviețuiesc!

Adaptare de Iuliana Pîrvu după Nancy Flanders Micro-preemie born at 22 weeks survives after parents transfer hospitals, Live Action